Terapia cu agenti fizici (in acest caz ape minerale) este cea mai veche terapie din lume. Ea a evoluat in etape, de la o faza pur empirica, dezvoltandu-se treptat paralel cu celelelte stiinte, a ajuns la stadiul avansat, bazat pe cerctari stiintifice, clinice si fiziologice. Progresele stiintifice din domeniul chimiei, geologiei, fizicii, biochimiei au dat posibilitatea cunoasterii factorilor naturali folositi pentru vindecarea bolilor, iar dezvoltarea fiziologiei si a metodelor clinice de diagnostic au ajutat balneofizioterapia sa iasa din empirism.

Prin interesul, munca si dedicatia a unor oameni deosebiti, Olanestiul si-a ocupat locul de cinste atat intre statiunile balneoclimaterice din tara, cat si cele de peste hotare. Aici s-au facut printre primele cercetari stiintifice asupra apelor minerale sulfuroase si s-au decretat primele succese reputate impotriva unor boli comune sau a unora care nu raspund la tratament medicamentos.

In cura interna, s-a generalizat metoda administrarii a 6 prize de apa pe zi, pe cat posibil direct de la sursa (buvetele amenajate in statiune), deoarece apele hipotone si izotone(care contin sulf tritabil tiosulfati sau complexe coloidale sulfuroase) isi pierd stabilitatea in contact cu aerul, isi modifica atat aspectul, cat si actiunile farmacodinamice in cateva ore. Acesta este motivul pentru care aceste ape nu se imbuteliaza si nu se comercializeaza. Unele ape trebuie incalzite la anumite temperaturi inainte de administrare. In hotelurile mari, exista baruri de ape minerale aprovizionate la ore fixe de 6 ori pe zi.

In cura externa, in statiune sunt prezente urmatoarele facilitati:

Climatologia este un factor foarte imporatant pentru tratamentul si profilaxia bolilor. Ea consta in schimbarea mediului pentru o perioada de cel putin 12 zile.

Climatoterapia consta in doi factori foarte importanti in tratamentul curativ, cat si in cel profilactic:

Acest tratament complex este necesar intrucat diferite forme de energie ce se aplica in scop terapeutic exercita fiecare in parte actiuni predominante asupra anumitor sisteme din organism, urmarind actiunea sinergica asupra diverselor sisteme din organismul bolnav.

Scopul final este obtinerea unor efecte importante si a unei vindecari de durata, cu prevenirea cat mai temeinica si de lunga durata a recidivelor, dexintoxicarea fizica si psihica, eliminarea stresului si a efectelor nocive ale acestuia, precum si redarea capacitatii normale de activitate a organismului.

La Olanesti, sub controlul personalului medico-sanitar de specialitate se intocmesc si se prepara zilnic un numar de 5 regimuri majore. Folosind clasificarea dupa prof Pevzner, care clasifica dietoterapia in 15 regimuri: de la dieta 1 la dieta 15, in Olanesti se servesc dietele 1, 2, 3, 4, 5, in care se pot incadra toate afectiunile cu indicatii pentru Olanesti si care necesita si un regim alimentar.

Problemei dieteticii i se acorda aici o mare importanta, deoarece se pleaca de la principiul ca alimentatia dietetica este o parte din terapeutica generala. Im unele cazuri(afectiuni digertive si renale), alimentatia joaca un rol principal, esential in tratament, avand o actiune directa asupra mecanismelor patogene, alteori, alimentatia creaza in metabolismul intermediar si in organul lezat un fond favorabil pentru o terapie mai eficace, medicamentoasa, balneo-fizioterapeutica, chirurgicala, etc.

In toate cazurile, alimentatia dietetica contribuie semnificativ la restabilirea intr-un timp mai scurt a fortelor si capacitatii de munca a bolnavului, facand posibila o modificare a evolutiei bolii, sau putand preveni cronicizarea. Sfaturile medicilor specialisti in privinta regimului alimentar ar trebui sa devina litera de lege in dietoterapia individuala in Olanesti.

La Olanesti intreaga ingrijire si supraveghere medicala are caractere similare celei spitalicesti, bazandu-se pe o impartire riguroasa si stiintifica a timpului de cura. Conceptia de turism balnear este modificata in zilele noastre, turistii nu sunt surmenati, ci, dimpotriva se acorda un timp de acomodare la statiune(24h inainte de consultul medical), de aclimatizare, de raspuns la tratament(care poate varia in timpul curei in functie de raspunsul fiecarui organism).

Tratamentul este individualizat, in functie de afectiunile asociate, forme clinice,analize de laborator(cat mai recente!), varsta bolnavului, dar si de raspunsul din anii anteriori la tratament(unde este cazul). Nu exista sabloane de tratament, ci o mare flexibilitate din dorinta de a trata cu succes afectiunile. Prescriptia de cura se face in raport cu starea generala a bolnavului, starea de nutritie, de vigoare sau de lipsa de forta, de gradul de anemie, si de starea locala a organelor bolnave.

Toate aceste criterii multiple, necesare in dozarea si stabilirea prescriptiei balneare si de care depind efectele terapeutice ne arata importanta respectarii stricte de catre bolnavi a indicatiilor medicului in cele mai mici amanunte.

In plus bolnavii sunt permanent supravegheati de catre medicul care administreaza prescriptia balneara si controlati periodici pentru a putea adapta tratamentul la modificarile functionale ce se obtin in decursul curei.

Desi a intrat in conceptia populara ca cel mai bun sezon pentru tratament este vara, potrivit noilor studii s-a dovedit ca pentru bolnavii nervosi sau foarte obositi, sezonul optim pentru cura balneoclimaterica este compus din lunile premergatoare sezonului cald sau lunile imediat urmatoare. In schimb, nevrozele hiperastenice care insotesc uneori diferite boli se trateaza cu succes in sezonul rece, mult mai linistit si mai putin aglomerat.

Este esential ca triajul pacientilor sa se faca inainte ca acestia sa ajunga in statiune, pe baza recomandarilor si contraindicatiilor terapeutice ale statiunii. Acest triaj in avans evita situatiile neplacute, complicatii sau agravari cauzate de raspunsul pacientului la conditiile climatice. S-ar evita astfel cazurile nefericite in care bolnavii fac deplasari inutile: medicul din statiune stabilind ca pacientul nu poate raspunde favorabil la tratamentul balneoclimateric specific Olanestiului, sau cazurile in care bolile sunt complicate sau agravate de o perioada prea lunga petrecuta in statiune sau de un tratament care nu este intrerupt. La cel mai mic semn de discomfort, pacientii trebuie sa viziteze medicul curant si sa asculte recomandarile acestuia, chiar si in cazul in care acesta spune ca pacientul trebuie sa paraseasca statiunea!

Pacientii trebuie sa consulte un medic inainte de a veni in statiune si atata timp cat se afla in statiune sa urmeze strict tratamentul si modul in care propriul organism raspunde la tratament si la conditiile atmosferice.